Muzica in India

2012 DC = 312 Dwapara

de Paramhansa Yogananda – fragment din “Autobiografia unui yoghin”

In India, muzica, ca si pictura si teatrul, este considerata o arta divina. Brahma, Vishnu si Shiva – Trinitatea Eterna – au fost primii muzicieni. Divinul Dansator Shiva este reprezentat in scripturi ca emanand ritmurile infinite in dansul Sau cosmic al creatiei, mentinerii si disolutiei universale, in timp ce Brahma puncta ritmul cu loviturile talgerelor, iar Vishnu facea sa sune mridanga sfanta sau toba. Krishna, o incarnare a lui Vishnu, este intotdeauna reprezentat in arta hindusa cu un flaut, la care interpreteaza cantecul fermecator care reaminteste sufletelor umane ratacitoare prin Maya – iluzia, de adevarata lor casa. Saraswati, zeita inţelepciunii, este simbolizata cantand la Vina, mama tuturor instrumentelor cu coarde. Sama Veda Indiei contine cele mai vechi scrieri din lume in domeniul stiintei muzicale.

Piatra de temelie a muzicii hinduse sunt Ragas sau gamele melodice fixe. Cele sase Ragas de baza se ramifica în 126 de raginis (soţii) si putras (fii) secundare. Fiecare Raga are minim cinci note: o nota dominanta (vadi sau rege), o nota secundara (samavadi sau prim-ministru), note ajutatoare (anuvadi, servitori), si o nota disonanta (vivadi, dusman).

Fiecare dintre cele sase Ragas de baza are o corespondenta naturala cu o anumita ora a zilei, anotimp, si o zeitate tutelara care confera o anumita putere. Astfel, (1) Hindole Raga se aude doar la rasarit in timpul primaverii pentru a evoca starea de iubire universala, (2) Deepaka Raga este cantata seara in timpul verii, pentru a trezi compasiunea; (3) Megha Raga este o melodie pentru miezul zilei in sezonul ploios, pentru a evoca curajul; (4) Bhairava Raga este cantata dimineata in lunile august, septembrie, octombrie, pentru a obtine liniste interioara; (5) Sri Raga este rezervata pentru momentul crepusculului pe timpul toamnei, pentru a atinge iubirea pura; (6 ) Malkounsa Raga se aude la miezul noptii in timpul iernii, pentru curaj.

Rishi din vechime au descoperit aceste legi ale unitatii sonore dintre natura si om. Pentru ca natura este o obiectivare a lui Aum, Sunetul Primordial sau Cuvantul Vibrator, omul poate obtine controlul asupra tuturor manifestarilor naturii, prin utilizarea anumitor mantras sau intonatii. Documentele istorice vorbesc despre puterile remarcabile pe care le avea Miyan Tan Sen, muzicianul curtii lui Akbar cel Mare, din secolul al saisprezecelea. Poruncindu-i-se de catre imparat sa cante o Raga de noapte in timp ce Soarele era sus, Tan Sen a intonat o mantra care a facut ca instantaneu intregul palat sa fie invaluit in intuneric.

Muzica indiana imparte octava în 22 de srutis sau sferturi de ton. Aceste intervale microtonale permit exprimarea de nuante fine in muzica, imposibil de atins cu gama cromatica occidentala cu 12 semitonuri. Fiecarei note de baza ale octavei, din cele sapte, ii este asociata in mitologia hindusa, o culoare, strigatul natural al unei pasari sau animal – Do cu verdele, si paunul; Re cu rosul, si ciocarlia; Mi cu auriul, si capra; Fa cu albul-galbui, si starcul; Sol cu negru, si privighetoarea; La cu galbenul, si calul, Si cu o combinaţie a tuturor culorilor, si elefantul.

Muzica occidentala foloseste doar trei game – majora, armonic minora, melodic minora – , dar muzica indiana descrie 72 de thatas sau game. Muzicianul are o libertate creatoare de improvizatie nesfarsita in jurul melodiei traditionale fixe sau Raga; el se concentreaza asupra sentimentului sau starii de spirit absolute a temei structurale si apoi o infrumuseteaza in  limitele propriei sale originalitati. Muzicianul hindus nu citeste notele; el imbraca din nou la fiecare interpretare structura de baza al Raga-ului, limitandu-se adesea la o singura secventa melodica, punctand prin repetitie toate variatiile subtile microtonale si ritmice. Dintre compozitori occidentali, Bach, intelegea a farmecul si puterea sunetului repetitiv usor diferentiat in sute de modalitati complexe.

Literatura sanscrita antica descrie 120 talas sau tempo-uri. Se spune despre fondatorul muzicii traditionale hinduse, Bharata, ca a descoperit 32 de tipuri de tala in cantecul ciocarliei. Originea tala-ului sau ritmului isi are radacinile in miscarile omului – tempo dublu de mers pe jos, si tempo triplu al respiratiei in somn, cand inspirul este de doua ori lungimea expirului. India a recunoscut intotdeauna vocea umana ca fiind instrumentul cel mai perfect de producere a sunetului. De aceea, in mare masura, muzica hindusa se limiteaza la gama vocala pe trei octave. Pentru acelasi motiv, se pune accentul mai mult pe melodie (relatia dintre notele succesive), mai degraba decat pe armonie (relatia dintre notele simultane).

Scopul mai profund al al rishilor-muzicieni din vechime a fost sa uneasca interpretul cu Cantecul Cosmic care poate fi auzit prin trezirea centrilor spinali oculti ai omului. Muzica indiana este o arta subiectiva, spirituala, si individualista, care vizeaza nu atat stralucirea simfonica, cat armonia personala cu Sufletul Suprem. Cuvantul sanscrit pentru muzician este bhagavathar,”cel care canta slava lui Dumnezeu.”

Sankirtans sau reuniunile muzicale sunt o forma eficienta de yoga sau disciplina spirituala, care necesita concentrare profunda, absorbire intensa in gandul si sunetul samanta. Pentru ca omul insusi este o expresie a Cuvantului Creator, sunetul are efectul cel mai puternic si imediat asupra lui, oferind o modalitate de a-si reaminti de originea sa divina.

Folclorul tuturor popoarelor contine referinte la incantatii cu putere de influenta asupra naturii. Indienii din America sunt bine-cunoscuti ca au dezvoltat ritualuri sonore pentru ploaie si vant. Tan Sen, marele muzician hindus, era capabil sa stinga focul cu puterea cantecului sau. Charles Kellogg, naturalist din California, a facut o demonstratie a efectului vibratiilor tonale asupra focului in 1926 in fata unui grup de pompieri din New York. “Trecand un arcus (ca un arcus vioara imens) rapid peste un diapazon de aluminiu, el a produs un sunet strident asemanator fasaitului radio (n.t. – este vorba despre “zgomotul alb” care se aude la un radio atunci cand este acordat intre doua posturi). Imediat flacara galbena de gaz, cu inaltimea de doua picioare (n.t. – aproximativ 61 cm) , care dansa in interiorul unui tub de sticla gol, s-a micsorat la o inaltime de sase inci (n.t. -aproximativ 15 cm) si a devenit o flacara albastra pulverizatoare. La o alta incercare cu arcul si un alt sunet strident vibratoriu, flacara s-a stins.”

Bhajan

Kirtan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s