Intalniri cu Sri Yukteshwar

2012 DC = 312 Dwapara

Fragmente din scrisorile lui Richard Wright

Inner Culture, Mai 1936

Dragii mei,

Fara indoiala ca sunteti destul de nedumeriti, uluiti si deranjati de tacerea mea aparent egoista in ceea ce-l priveste pe Swami Sri Yukteswarji; si dintr-un punct de vedere, nu va condamn. Dar din alt punct de vedere, cred ca nu ma veti mustra, pentru ca motivul este urmatorul. M-am gandit astfel: departe de mine incercarea de a descrie pe cineva atat de maret si sfant cu intelegerea mea limitata si perceptiile mele superficiale. Cred ca as putea scrie tomuri intregi despre tinuta si infatisarea lui exterioara omeneasca, dar oare ar fi corect fata de Sfantul din interiorul lui? Asa ca am tot asteptat, sperand sa strang din ce in ce mai multe despre Sfant, adevaratul Swami Sri Yukteswarji.

La fiecare vizita pe care am facut-o la umilul sau Ashram din Serampore, la doar 15 mile de Calcutta, am tot incercat sa inteleg conversatia in Bengali dintre cei doi Swamiji, pentru ca engleza este complet nula si neavenita cand ei sunt impreuna, desi Swamiji Maharaj (asa cum este el numit de ceilalti) poate vorbi si cateodata chiar vorbeste engleza, cu toate ca de fiecare data cand am fost prezent, fiecare moment pretios era dedicat unui schimb de expresii si nu irosit doar ca sa treaca vremea. M-am simtit atat de privilegiat si extaziat doar stand in compania lor, incat a rosti un cuvant sau o intrebare in engleza ar fi fost un sacrilegiu. Dar, intr-o anumita masura, mult mai putin decat as fi dorit, am avut sansa sa ma impartasesc din sfintenia acestui Mare Om, ce radia in zambetul sau jovial si ochii sclipitori.

O calitate pe care am sesizat-o in conversatia sa vesela, serioasa, este un pozitivism hotarat in afirmatiile sale – marca unui om intelept, care stie ca stie, din cauza ca-L cunoaste pe Dumnezeu. De aceea, orice as putea scrie ar fi bazat doar pe impresiile si perceptiile exterioare limitate, si nu pe adevaratul fundament al Sfantului – gloria sa spirituala. De aceea, daca mi se vor ierta incapacitatea si inabilitatea de a vedea omul sau Sfantul in adevarata lumina, am sa incep povestea mea (din notitele mele) cu o zi din septembrie trecut, mai precis cu ziua de 30.

In acea zi am parasit Calcutta, plini de cele mai inalte asteptari si patrunsi de marea bucurie pe care am experimentat-o acolo in primirile de care am avut parte. Calatoria noastra la Serampore, la doar 15 mile in afara Calcuttei, printre satele de acolo, ne-a dus pe drumuri foarte pitoresti ticsite de pietoni neatenti sau localnici zdrentarosi, de vaci “cu cocoasa” extrem de insolente si inerte si de caini. O scena obisnuita, care este intotdeauna fascinanta, sunt bivolii de apa, cu corpurile lor imense, culminate cu o coroana de carne si oase pe umeri, cauzata de secolele de purtat oistea grea care le atarna de gat sub forma de jug; am fi tentati sa credem ca aceasta carcateristica fiziologica s-a format din cauza greutatilor pe care au trebuit sa le poarte de-a lungul atator secole; si totusi, ei par de o docilitate violenta in pieile lor enorme, negre, cu foarte putin par, cu coarnele lor lungi si incovoiate spre umeri, atat de blanzi si totusi atat de feroci in aparenta. Nu este ceva neobisnuit sa vezi cirezi cu aceste animale stand maiestuos in mlastini noroioase sau balti de apa murdara de prin sate.

Ei, dar destul despre vaci sau cel putin despre felul in care eu le-am descris; am mers mai departe prin satele inghesuite, congestionate si “fara poleiala aurie”, si intrand in Serampore am trecut pe langa magazine neobisnuite si o masa pestrita de oameni, am cotit-o la dreapta si am continuat drumul dincolo de colibele si cocioabele din chirpici, cu acoperisuri de tigla sau paie, dincolo de pravalia preferata cu mancare (un magazin) a lui Swamiji din vremea cand era la colegiul din Serampore, si brusc am luat-o din nou la dreapta, pe o ulita ingusta, marginita de ziduri, apoi a urmat o intoarcere brusca la stanga si acolo, inaintea noastra se inalta Ashramul umil dar inspirator, cu doua etaje, al lui Swami Sri Yukteswarji, cu o veranda sau balcon in stil spaniol la etajul de sus, si lucrul care impresiona cel mai mult era solitudinea sa modesta. Am intrat extrem de umil in spatele lui Swamiji in curtea interioara din incinta Ashramului, iar etajul superior, in partea interioara, era inconjurat din trei parti de o veranda. Am urcat niste scari vechi de piatra, cu inimile batandu-ne cu putere, scari fara indoiala calcate de nenumarati doritori de Adevar; am continuat urcusul prin acest lacas fragil dar de o modestie sacra, pe cand tensiunea devenea tot mai puternica, cand deodata, fara ostentatie sau pregatire anterioara, in fata noastra, in capul scarilor acestei verande pitoresti, a aparut Marele Om, Swami Sri Yukteswarji, stand in picioare intr-o atitudine nobila de mare intelepciune. El are o frunte puternic proeminenta, semn de viziune superioara asupra lucrurilor si sinceritate a telurilor, un tel clar si intelepciune dumnezeiasca.

Atunci inima mea a saltat si a crescut pentru ca ma simteam binecuvantat de privilegiul de a fi in sublima lui prezenta. Lacrimile aproape ca mi-au impaienjenit privirea flamanda cand Swamiji a cazut in genunchi si cu capul plecat, aratatandu-si recunostinta Sufletului, l-a salutat atingandu-i picioarele cu mana si apoi cu capul intr-un gest de plecaciune umila fata de Gurul sau; s-a ridicat si a fost imbratisat pe ambele parti ale pieptului. Era ca salutul bucuros dintre tata si fiul ratacitor, numai ca in acest caz era vorba de fiul triumfator; nu s-au schimbat cuvinte, insa cele mai intense sentimente au fost exprimate in cuvintele tacute ale inimii.

Cum le mai straluceau ochii care imprastiau caldura legaturii Sufletelor reintalnite! Un sentiment extrem de rafinat fremata prin aceasta curte modesta; pana si Soarele parea ca evita norii, ca sa reverse explozia sa de glorie asupra acestui eveniment sublim. Apoi smerenia mea a crescut enorm si in genunchi si cu capul plecat am adaugat iubirea Sufletului meu si recunostinta pentru tot ce m-a extaziat si tot extazul ce speram sa-l traiesc; atingandu-i picioarele batatorite de Timp si Sacrificiu, si primind binecuvantarile lui cand m-am ridicat si mi-a atins capul, m-am trezit in fata a doi ochi frumosi, profunzi, stralucind de bucurie si intelepciune si arzand mocnit de introspectie; irisul maroniu al ochilor sai scanteia intr-un cerc de un albastru eteric.

Am fost apoi condusi in camera lui de zi care avea o deschidere mare spre veranda sau balconul exterior – primul lucru pe care l-am vazut de afara, de jos. Ne-am scos pantofii si in timp ce se sprijinea de patul sau foarte simplu, asezat pe o saltea din paie direct pe podeaua de ciment, ne-am strans cu totii in jurul lui (Swamiji langa picioarele lui) ajutati de perne de care sa ne sprijinim sau care sa ne faca pozitia mai comoda pe salteaua de paie. Dintr-o privire iute, “din avion”, am remarcat aspectul vechi al camerei, sugerand non-atasamentul proprietarului ei de confortul sau obiectele materiale – o camera cu pereti de un alb sters, cu dungi de tencuiala albastra, unde in unul din colturile camerei era o fotografie veche a lui Lahiri Mahasaya, peste care era pusa o ghirlanda ce sugera o devotiune simpla, si o fotografie veche a lui Swamiji (Yogananda) de pe vremea cand sosise la Boston, impreuna cu alti reprezentanti religiosi; o alta fotografie veche a lui Swami Sri Yukteswarji care fusese publicata intr-un numar vechi al Revistei Est-Vest; iar prin usile ce se deschideau spre veranda exterioara puteam vedea bananieri, palmieri si cocotieri ce se inaltau deasupra acoperisului Ashramului intr-o forma de protectie plina de pace; am remarcat o intalnire ciudata intre modernism si antic sub forma unui candelabru electric enorm, din sticla taiata, acoperit cu panze de paianjeni din cauza nefolosirii, si un calendar cu imaginea unei masini de cusut Singer: pe scurt, o camera ordonata ce respira pace si un calm suprem, rustica dar placuta, simpla dar confortabila.

Swami Sri Yukteswarji pare foarte incantat, desi dominanta lui de intelepciune impiedica curgerea sentimentelor, cel putin spre exterior, dupa cate pot sa-mi dau seama din conversatia care decurge in Bengali. Are o statura mare, atletica, intarita de incercarile si sacrificiile de renuntare, cu o postura maiestuoasa si divina in permanenta – o frunte inclinata care pare ca tinteste spre ceruri, o privire divina plina de calm, cu un nas mare si nu prea atragator, de care pare-se ca se amuza lovindu-l si scuturandu-l cu degetele in momentele de relaxare, ca un copil, ochii puternici castanii inchis inconjurati de un halou eteric albastrui; imbracat in haine simple – “Dhuti”-ul obisnuit si o camasa numita “Punjabi” (similara cu bluzele noastre de corp din lana, cu nasturi), care fusesera odinioara vopsite intr-un ocru puternic dar care acum nu mai aveau decat o usoara nuanta portocalie. Are un ras jovial si rasunator ce razbate din piept, facandu-l sa se scuture din tot corpul – un ras foarte vesel si sincer. Sunt evidente o mare intelepciune si o forta data de telul pe care il urmeaza, desi am petrecut toate vizitele intr-o stare de uluire tampa din cauza ca nu stiu limba; chipul si statura lui denota o putere sublima; merge drept si cu pasi fermi; mainile si degetele par si ele puternice. Este interesant de remarcat ca nu trebuie decat sa bata din palme si ca prin farmec este servit de un discipol foarte tanar; si ca sa nu uit: sunt puternic atras de unul din discipolii sai, un baiat subtire cu par negru si lung pana la umeri si cu o pereche de ochi negri si patrunzatori, si cu un zambet divin luminat de niste dinti ca perlele; ochii ii stralucesc pe masura ce colturile buzelor sale se ridica, asemenea stelelor si Lunii crescatoare ce apare pe inserat.

Bucuria lui Swami Sri Yukteswarji pare destul de intensa de intoarcerea “produsului” sau si pare intrucatva curios despre “produsul produsului”. Swamiji i-a facut niste daruri, asa cum este obiceiul atunci cand discipolul merge la maestrul sau; acestea au fost primite cu recunostinta si bucurie, si parea ca se mandreste sa le arate tuturor vizitatorilor. Parul tot mai rar al lui Sri Yukteswarji este despartit la mijloc de o carare si incepe cu un argintiu care se schimba in suvite argintiu-aurii amestecate cu argintiu-sure si cu argintiu-negre, sfarsind in bucle pe umeri; barba si mustata ii sunt tot rare sau subtiate, dar ii pun in evidenta caracterul profund si luminos in acelasi timp. In Ashram dimpreuna cu noi sunt si porumbei sus pe streasina, sub acoperisul de tigla rosie.

Acum despre program: am fost incantati sa stam la masa ca musafiri ai lui Sri Yukteswarji si sa servim diferite combinatii bune, gustoase, simple si pure, toate din “legume si orez”. Sri Yukteswarji a fost multumit ca prind obiceiurile Indiei, pe cel de a “manca cu mana” de exemplu. Totul imi pare acum ca un vis frumos si orice incercare de exprimare a recunostintei sau emotiei din partea mea n-ar face decat sa para grosolana in atmosfera incarcata de atatea binecuvantari divine.

Ei, si dupa cateva ore de bengaleza si de schimb de afectiuni, ne-am luat la revedere cu un pronam, l-am “salutat” atingandu-i picioarele, sau mai degraba ne-am prezentat omagiile la picioarele lui, si am plecat purtand o amintire nepieritoare a unei primiri, intalniri si mese cu adevarat divine. Singurul meu regret a fost ca nu cunosteam limba, ceea ce m-a izolat de omul interior, de Sfant, dar am simtit si voi purta acel simtamant ca pe binecuvantarea mea divina.

Videoclipul scurt dar exceptional de mai jos ii prezinta pe Paramhansa Yogananda (in prim-plan, stanga jos) si pe Gurul sau Gyan-Avatarul Swami Sri Yukteswar (in picioare langa discipolul sau) la Ashramul acestuia din Serampore, India.

Filmarea a fost facuta exact in perioada descrisa in scrisoarea lui Richard Right de mai sus (1935-1936) cand Yogananda a revenit in India la rugamintea Gurului sau.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s