Bhagavad Gita 2

2012 DC = 312 Dwapara

Fragment din “Dumnezeu vorbeste cu Arjuna – Bhagavad Gita” (God Talks With Arjuna – The Bhagavad Gita) – de Paramahansa Yogananda

Continuare de la Bhagavad Gita 1

Capitolul XVIII

Versul 42

Controlul mintii, al simturilor, auto-disciplina, puritatea, iertarea, sinceritatea, intelepciunea, realizarea Sinelui si credinta in lumea de dincolo sunt indatoririle Brahmanilor, si ele se nasc din propria lor natura.

UN ADEVARAT BRAHMAN ESTE CEL CARE ESTE UNA cu Brahman, Dumnezeu. Iisus si-a afirmat nivelul sau de constiinta cand a spus: “Eu si Tatal suntem una.” (Ioan 10:30) Indiferent de casta in care s-a nascut, indiferent daca este crestin, hindus sau de alta religie, cel care il cunoaste pe Dumnezeu, asa cum il cunostea Iisus, este un adevarat Brahman.

Cel ce atinge nivelul unirii cu Dumnezeu poseda intreaga cunoastere pe care El o are. Cunoscandu-L pe Dumnezeu ca Inceputul si Sfarsitul tuturor fiintelor si lumilor, un adevarat Brahman are si cunoasterea vietii de dincolo si a mecanismelor de actiune a Naturii in acest plan de existenta. Astfel, el poate privi sufletele cum trec in lumea astrala dupa experienta lor terestra, si poate replica aceasta ascensiune a spiritului in mod constient in starea de samadhi obtinuta prin meditatie. Un asemenea Brahman cunoscator al lui Dumnezeu poate sa-si retraga la vointa forta vitala din simturi si astfel isi poate decupla mintea de la constiinta corporala si o poate dizolva in constiinta divina.

Adevaratul Brahman: un recipient viu al virtutilor divine

In viata sa cotidiana, un Brahman manifesta toate calitatile divine precum puritate, auto-control, iertare si verticalitate. Scripturile hinduse spun ca cel ce-L cunoaste pe Brahman este asemenea lui Brahman. Astfel, un adevarat Brahman este pur ca Dumnezeu, fara nici o pata de iluzie care sa-i intunece constiinta. Asa cum Dumnezeu practicand austeritatea1 ramane deasupra cosmosului manifestat, in acelasi fel, prin auto-control (stapanirea sinelui prin disciplina spirituala si meditatie, prin intermediul careia traieste starea de samadhi) Brahmanul transcende perceptia lumii si a limitarilor ei.

Intrucat Dumnezeu este Apogeul tuturor virtutilor si se afla in toate fiintele sub forma unei perfectiuni ascunse, El iarta, la momentul eliberarii unui om, toate pacatele pe care acel om le-a comis de-a lungul nenumaratelor incarnari. In acelasi fel, un Brahman, care este un receptor viu al virtutilor divine, Il vede pe Dumnezeu in toate si iarta si el in mod continuu toate actiunile rele indreptate asupra lui.

Iisus i-a sfatuit pe oameni sa isi ierte dusmanii de saptezeci de ori cate sapte2.

Desi acest mod de actiune pare adesea nepractic, orice om ar trebui sa accepte ca a ierta de patru sute nouazeci de ori este foarte putin cand comparam cu iertarea neincetata din partea lui Dumnezeu – zilnic, saptamanal, lunar, anual – nu doar a pacatelor dintr-o singura viata, ci din toate incarnarile. Fara iertarea lui Dumnezeu, nici un fiu risipitor si pacatos nu s-ar putea intoarce la adevarata sa casa, la Tatal vesnic iubitor.

In sensul cel mai profund, Dumnezeu are o singura calitate: existenta, constiinta si beatitudinea sunt una singura in El. Brahmanul eliberat manifesta aceasta singura calitate a lui Dumnezeu – Bucuria vesnica, atoateconstienta, vesnic noua – si de aceea este liber de constrangerile celor trei calitati inerente in caracteristicile umane si in Natura Cosmica. Insa el poate cobora la nivelul starii fizice de existenta si manifesta in exterior in special calitatile sattvice divine mentionate mai sus, sau calitatile rajasice dinamizatoare sau chiar uneori (intr-un scop precis) calitatile tamasice orientate spre simturi, fara a fi in nici un fel afectat de ele.

Un adevarat Brahman poate actiona ca un individ pur sau bun fara a fi limitat de aceste caracteristici. El poate fi activ asemenea unui om de afaceri sau a unui mare lider pentru a ajuta planul lui Dumnezeu pentru lume, fara a fi prins in capcana dorintei de bani sau putere. El poate chiar afisa o trasatura tamasica grosiera precum mania sau mancatul excesiv fara a fi afectat karmic de acestea. Iisus a folosit biciul maniei pentru a indeparta schimbatorii de bani din templul Tatalui sau. Cu alta ocazie, negasind nici un fruct intr-un smochin inverzit, Cristos i-a poruncit sa fie sterp si asa a fost. Isus nu a facut asta din razbunare, ca sa faca rau copacului, ci ca sa arate atotputernicia lui Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor si ca cei ce sunt una cu El prin Constiinta Cristica sunt capabili sa foloseasca puterea lui Dumnezeu asa cum a facut-o si el.3

Mania pe care a afisat-o Iisus la templu si fata de smochin nu l-au afectat; fiind una cu Dumnezeu, nici o actiune de-a lui nu era in afara Vointei Divine, si nici nu putea fi atins de nici una din consecintele actiunilor lui, nici prins in mrejele celor trei calitati.

Dorind sa scada mandria unul discipol bogat care se lauda mereu ca putea satisface perfect orice oaspete de la masa lui, un sfant indian, Bhutananda, cu puterile lui miraculoase, a consumat odata mancare suficienta pentru o mie de oameni. Sfantul Bhutananda ii spusese discipolului: “Voi merge la tine acasa pentru ca m-ai invitat, daca poti sa-mi dai atata hrana cata pot eu sa mananc.” Imprudent, discipolul a pregatit suficienta hrana pentru o multime de oaspeti. S-a simtit prost cand sfantul a mancat tot si a mai cerut inca – lucru pe care discipolul nu si l-ar fi putut imagina nici in cele mai fanteziste vise ca un om l-ar putea face.

Omul obisnuit care este inca constrans de cele trei gunas nu ar trebui sa imite anumite actiuni inexplicabile ale celor eliberati, care sunt deasupra calitatilor bune, dinamizatoare si obstructionante si care pot cobora la acest nivel si opera cu usurinta si fara teama de consecinte.

Prahlada a fost un mare sfant-baiat al Indiei. Tatal sau, regele demon cel rau, Hiranyakashipu, era furios pe tendintele religioase ale tanarului. Cand a descoperit ca nu era capabil sa-l controleze pe Prahlada cu admonestarile sale severe, Hiranyakashipu a luat multe masuri pentru a-si distruge fiul. Una din aceste masuri a fost ca a ordonat ca Prahlada sa fie omorat de elefanti celesti. Desi a fost aruncat pe jos si atacat violent, uriasele animale nu au putut sa-i faca nici un rau.

Pentru a ilustra diferenta dintre a fi convins de un adevar si a realiza acel adevar, ganditi-va la urmatoarea continuare postulatorie la povestea lui Prahlada: Dupa ce au citit aceasta povestire, doi baieti indieni ortodocsi s-au retras adanc intr-o padure pentru a posti si a medita, cu intentia de a dobandi puteri spirituale similare. Dupa cateva zile de efort sincer, au devenit convinsi in mintea lor ca spiritualitatea lor era acum pavaza impotriva relelor. Curand au avut ocazia sa o puna la incercare. Au intalnit o turma de elefanti. Sesizand ocazia de a arata omnipotenta lor nou dobandita, s-au apropiat plini de incredere de un elefant mascul enorm – cu siguranta ca acesta nu le va putea face rau, asa cum nici stramosii lui celesti nu putusera sa-i faca rau lui Prahlada! In schimb, biata creatura, actionand pe baza propriilor sale convingeri, se teme ca turma lui este pusa in pericol de intrusi, si ii zdrobeste pe sarmanii baieti.

Diferenta intre credinta si realizare

Numeroase povestiri adevarate, similare ca principiu, pot fi spuse despre persoane cu intentii bune dar care au esuat, adesea intr-un mod dezastruos, sa manifeste “credintele” care nu erau decat in stadiul fantasmagoric al imaginatiei lor.

Dumnezeu nu va raspunde la simple credinte ale oamenilor fanatici, ci numai cererilor cu putere divina ale devotilor eliberati, care isi realizeaza in mod constient unicitatea cu El si care pot de aceea sa se bazeze ca omnipotenta Lui este la indemana lor. Indivizii inca constransi de cele trei calitati ale Naturii Cosmice, nu ar trebui sa incerce sa faca miracole periculoase ca cele afisate uneori de sfinti, care pot manipula liber legile constrictive ale calitatilor creatoare sattvice, rajasice si tamasice.

continuare

1Scripturile hinduse spun ca creatia este jocul (lila) lui Dumnezeu, un joc al constiintei Lui cosmice provenite din dorinta Lui fara de dorinta. El este prezent in creatia Sa, si totusi ramane separat de ea ca Spirit Absolut deasupra creatiei. Din acest punct de vedere se poate spune despre El ca practica “austeritatea” sau non-atasamentul, asemenea yoghinului perfect care traieste in lume dar nu este atins de lume. Intrucat a renuntat mental la dorintele pentru lucrurile acestei lumi, Brahmanul a dobandit puterea de a se bucura de creatie ramanand totusi separat de ea, absorbit in interiorul sau de bucuria vesnica, atot-constienta si mereu noua a Spiritului.

2“Atunci Petru s-a apropiat de El si I-a zis: “Doamne, de cate ori sa iert pe fratele meu cand va pacatui impotriva mea? Pana la sapte ori?”. Iisus i-a zis: “Eu nu-ti zic pana la sapte ori, ci pana la saptezeci de ori cate sapte.”” (Matei 18:21,22).

3“Dimineata, pe cand se intorcea in cetate, i-a fost foame. A vazut un smochin langa drum si s-a apropiat de el; dar n-a gasit decat frunze si i-a zis: “De-acum incolo in veac sa nu mai dea rod din tine!” Si indata smochinul s-a uscat. Ucenicii cand au vazut acest lucru, s-au mirat si au zis: “Cum de s-a uscat smochinul acesta intr-o clipa?” Drept raspuns Iisus le-a zis: “Adevarat va spun ca, daca veti avea credinta si nu va veti indoi, veti face nu numai ce s-a facut smochinului acestuia; ci chiar daca ati zice muntelui acestuia: “Ridica-te de aici si arunca-te in mare” se va face.” (Matei 21:18-21)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s