Autobiografia unui yoghin – Cap. 5

2013 DC = 313 Dwapara

Yogananda-Autobiografia unui yoghin

de Paramhansa Yogananda

continuare de la Cap.4 – Fuga mea zadarnicita spre Himalaya

Sfantul cu Parfumuri” isi etaleaza minunile

Fiecare lucru isi are vremea lui si fiecare indeletnicire un timp sub cer.”

Nu aveam intelepciunea lui Solomon ca sa ma mangaie; priveam cercetator in jurul meu, in orice calatorie, cautand chipul gurului meu predestinat. Insa calea nu mi s-a incrucisat cu a lui pana dupa inchierea studiilor mele liceale.

Au trecut doi ani intre fuga mea cu Amar spre Himalaya si marea zi a sosirii lui Sri Yukteswar in viata mea. In acest rastimp am intalnit cativa intelepti – “Sfantul cu Parfumuri”, “Swamiul Tigrilor”, Nagendra Nath Bhaduri, Maestrul Mahasaya si pe faimosul om de stiinta bengalez, Jagadis Chandra Bose.

Intalnirea mea cu “Sfantul cu Parfumuri” a avut doua preambuluri: unul armonios si altul amuzant.

– Dumnezeu este simplu. Toate celelalte lucruri sunt complexe. Nu cauta valori absolute in lumea relativa a naturii.

Aceste concluzii filozofice mi-au ajuns incetisor la urechi in timp ce stateam linistit in fata unei imagini a lui Kali din templu. Intorcandu-ma m-am trezit in fata unui barbat inalt ale carui vesminte, sau lipsa lor, revelau faptul ca era un sadhu ratacitor.

– Ati patruns intr-adevar confuzia din gandurile mele! am zambit eu recunoscator. Neintelegerea aspectelor blande si a celor teribile ale naturii, asa cum sunt ele simbolizate de Kali01, au dat bataie de cap unor capete mai luminate decat al meu!

– Putini sunt cei care-I patrund misterul! Binele si raul sunt o enigma incuietoare pe care viata o pune intocmai precum sfinxul in fata oricarei inteligente. Fara a incerca sa gaseasca vreo solutie, majoritatea oamenilor platesc pentru asta cu viata lor, acelasi pret acum ca si pe vremea Tebei. Ici si colo cate o impunatoare silueta singuratica nu se da batuta. Din maya02 dualitatii ea smulge adevarul neexplorat al unitatii.

– Vorbiti din convingere, domnule.

– Exersez de multa vreme introspectia sincera, drumul dureros de rafinat catre intelepciune. Autoanaliza, observarea perseverenta a propriilor ganduri, este o experienta austera si zguduitoare. Ea zdrobeste pana si cel mai robust ego. Insa adevarata autoanaliza opereaza matematic pentru a produce profeti. Calea “exprimarii de sine”, a recunoasterii individualitatii, are drept urmare formarea unor persoane egotice, sigure pe dreptul de a face propriile interpretari asupra lui Dumnezeu si ale universului.

– Adevarul se retrage modest, fara indoiala, in fata unei asemenea originalitati arogante. Savuram discutia.

– Omul nu poate intelege nici un adevar etern pana ce nu se elibereaza de importanta de sine. Mintea umana, redusa la sedimente vechi de secole, colcaie de existenta respingatoare a nenumaratelor amagiri lumesti. Bataliile de pe campul de lupta palesc nesemnificative atunci cand omul se confrunta pentru prima oara cu dusmanii interiori! Acestia nu sunt inamici muritori, care sa fie infranti de o etalare teribila de putere! Omniprezenti, fara odihna, urmarind omul pana si in somn, echipati in mod ingenios cu o arma dezgustatoare, acesti soldati ai poftelor inferioare cauta sa ne omoare pe noi toti. Nesabuit este cel care isi ingroapa idealurile, abandonandu-se unei soarte ordinare. Oare cum altfel poate el sa para decat neputincios, impietrit, demn de dispret?

– Stimate domn, nu aveti nici un pic de compasiune pentru multimile de oameni aflate in confuzie?

Inteleptul a ramas tacut un moment, apoi a raspuns indirect.

– A iubi atat pe Dumnezeul invizibil, Detinatorul Tuturor Virtutilor, cat si pe omul vizibil, care aparent nu detine nici o virtute, depaseste adesea puterea de intelegere! Insa folosirea inteligentei genereaza la fel se multa confuzie. Cercetarea interioara reveleaza curand un numitor comun al tuturor mintilor umane – afinitatea puternica fata de motivatii egoiste. Macar dintr-un punct de vedere nu exista nici un dubiu in ce priveste omenirea. Aceasta descoperire devastatoare este urmata de o umilinta consternanta. Ea se coace sub forma compasiunii fata de semeni, orbi la puterile vindecatoare ale explorarii sufletului care ii asteapta.

– Domnule, sfintii din toate epocile au avut aceeasi atitudine ca a dumneavoastra fata de suferintele lumii.

– Numai un om superficial isi pierde sensibilitatea fata de suferintele vietilor altora, in vreme ce el insusi se cufunda in propria suferinta marginita. Chipul auster al SADHULUI s-a imbunat vizibil. Cel care realizeaza o autoanaliza cu ascutimea unui bisturiu va cunoaste o expansiune a milei universale. Ii este acordata eliberarea de cerintele asurzitoare ale egoului sau. Iubirea de Dumnezeu infloreste intr-un asemenea sol. Creatura se intoarce in sfarsit spre Creator, daca nu din alt motiv, macar ca sa intrebe chinuit de suferinta: “De ce, Doamne, de ce?” Sfichiuit de biciul suferintei injositoare, omul este in cele din urma condus spre Prezenta Infinita, a carei frumusete, ea singura, ar trebui sa il ademeneasca.

Sfantul si cu mine ne aflam la Templul Kalighat din Calcutta, unde ma dusesem ca sa-i vad vestita splendoare. Cu un gest larg, companionul meu adus de destin a respins grandoarea ornamentala.

– Caramizile si mortarul nu ne canta nici o melodie audibila; inimile se deschid numai la auzul melodiei umane a vietii.

Am pasit in lumina imbietoare a Soarelui de la intrare, unde multimi de devoti treceau incolo si-ncoace.

– Esti tanar. Inteleptul m-a analizat cu atentie. Si India este tanara. Rishii03 antici au lasat scrise modele inalterabile de viata spirituala. Aforismele lor stravechi sunt adecvate si in zilele noastre, pentru aceasta tara. Fara a fi demodate sau simpliste, in ciuda capcanelor materialismului, preceptele care aduc disciplina inca mai modeleaza India. Timp de milenii – mai multe decat ar fi dispusi sa accepte oamenii de stiinta stanjeniti ! – Timpul cel sceptic a validat valoarea Vedelor. Fie ca ele sa fie mostenirea ta.

Pe cand imi luam la revedere respectuos de la sadhul elocvent, el mi-a dezvaluit o perceptie:

– Dupa ce vei pleca de aici astazi, vei avea o experienta neobisnuita.

Am parasit incinta templului si cutreieram prin zona fara nici un tel. Dupa ce am cotit-o, am intalnit o veche cunostinta – unul din acei indivizi plicticosi ale caror puteri conversationale ignora timpul si frizeaza eternitatea.

– Iti voi da drumul sa pleci in foarte scurt timp daca imi spui tot ce s-a petrecut in cei sase ani de cand nu ne-am vazut.

– Ce paradox! Trebuie sa te las acum.

Insa el m-a tinut de mana, smulgand de la mine franturi de informatie. Era asemenea unui lup hamesit, ma gandeam eu amuzat; cu cat vorbeam mai mult, cu atat mai setos era de vesti. Am rugat-o inlauntrul meu pe Zeita Kali sa gaseasca o modalitate politicoasa de scapare.

Insotitorul meu m-a parasit brusc. Am oftat usurat si am grabit pasul, de teama unei reveniri a febrei vorbariei. Auzind pasi grabiti in urma mea, am marit viteza. Nu indrazneam sa privesc in spate. Insa dintr-un salt, tanarul mi s-a realaturat, apucandu-ma jovial de umar.

– Am uitat sa-ti spun de Gandha Baba (Sfantul cu Parfumuri), care face onoare casei aceleia locuind in ea. Mi-a aratat o locuinta aflata la cativa iarzi (1 iard = 0.91 metri-n.t.). Du-te sa-l intalnesti; este interesant. S-ar putea sa ai parte de o experienta neobisnuita. La revedere. Si chiar a plecat.

Similaritatea exprimarii lui cu predictia sadhului de la Templul Kalighat mi-a aparut brusc in minte. Clar intrigat, am intrat in casa si am fost poftit intr-un salon spatios. Acolo era o multime de oameni, toti asezati cu fata spre rasarit, imprastiati ici si colo pe un covor gros portocaliu. O soapta plina de veneratie mi-a ajuns la ureche:

– Iata-l pe Gandha Baba pe pielea de leopard. El poate da parfumul natural al oricarei flori unei alte flori neparfumate, sau invia o floare ofilita, sau face ca pielea unuie persoane sa emane o aroma placuta.

M-am uitat direct la sfant; privirea lui iute s-a odihnit asupra mea. Era rotofei si barbos, avea pielea intunecata si ochii mari, luminosi.

– Fiule, ma bucur sa te vad. Spune ce doresti. Vrei cumva vreun parfum?

– Pentru ce? Consideram remarca lui mai degraba copilareasca.

– Pentru a experimenta modul miraculos de a te bucura de parfumuri.

– Profitati de Dumnezeu ca sa faceti parfumuri?

– Dar ce-i rau in asta? Dumnezeu oricum face parfumuri.

– Da, dar El modeleaza sticlute fragile de petale pentru a fi folosite proaspete si a le arunca apoi. Puteti materializa flori?

– Eu materializez parfumuri, micule prieten.

– Atunci fabricile de parfumuri vor da faliment.

– Le voi permite sa-si mentina afacerea! Scopul meu este sa demonstrez puterea lui Dumnezeu.

– Domnule, este oare necesar ca Dumnezeu sa fie demonstrat? Oare nu face El miracole in toate si peste tot?

– Ba da, dar si noi ar trebui sa manifestam o parte din infinita Sa varietate creatoare.

– Cat a durat pana ati ajuns sa stapaniti aceasta arta?

– Doisprezece ani.

– Ca sa faceti parfumuri prin mijloace astrale! Se pare, onorate sfant, ca v-ati irosit o duzina de ani pe parfumuri pe care le puteti obtine cu cateva rupii de la un magazin de flori.

– Parfumurile palesc odata cu florile.

– Parfumurile palesc odata cu moartea. De ce as dori ceea ce aduce placere numai corpului fizic?

– Domnule filozof, aduci placere mintii mele. Acum intinde in fata mana dreapta. A facut un gest de binecuvantare.

Eram la cativa metri de Gandha Baba; nimeni altcineva nu era suficient de aproape ca sa ma atinga. Mi-am intins mana pe care yoghinul n-a atins-o.

– Ce parfum doresti?

– De trandafir.

– Asa sa fie.

Spre marea mea surprindere, aroma fermecatoare de trandafir emana puternic din centrul palmei mele. Zambind, am luat o floare mare alba neparfumata dintr-un vas din apropierea mea.

– Este oare posibil ca aceasta floare fara miros sa fie infuzata cu parfumul iasomiei?

– Asa sa fie.

Instantaneu o aroma de iasomie tasni din petale. Am multumit facatorului de minuni si m-am asezat langa unul din studentii sai. El m-a informat ca Gandha Baba, al carui nume adevarat era Vishudhananda, invatase multe secrete yoghine uluitoare de la un maestru din Tibet. Am fost asigurat ca respectivul yoghin tibetan ajunsese la varsta de peste o mie de ani.

– Discipolul sau, Gandha Baba, nu realizeaza intotdeauna miracole cu parfumuri la modul simplu verbal asa cum tocmai ai vazut. Studentul vorbea cu o mandrie evidenta de maestrul sau. Procedura lui variaza foarte mult, pentru a fi in acord cu diversitatea temperamentelor. El este minunat! Multi membri ai elitei intelectuale din Calcutta se numara printre adeptii sai.

Am luat interior hotararea sa nu ma numar si eu printre ei. Un guru prea “minunat” la modul propriu nu imi era pe plac. Multumindu-i politicos lui Gandha Baba, am plecat. Plimbandu-ma spre casa, am reflectat la cele trei intalniri diferite pe care mi le adusese ziua.

Sora mea, Uma, m-a intampinat pe cand intram pe usa casei noastre de pe Strada Gurpar.

– Esti chiar elegant cand folosesti parfumuri!

Fara nici un cuvant, i-am facut semn sa-mi miroasa mana.

– Ce parfum atragator de trandafiri! Este neobisnuit de puternic!

Gandindu-ma ca de fapt era “puternic neobisnuit”, i-am dus tacut sub nari floarea parfumata prin mijloace astrale.

– O, iubesc iasomia! A inhatat floarea. O uluire comica ii flutura pe fata pe cand tot inspira aroma de iasomie de pe un tip de floare despre care stia foarte bine ca nu are parfum. Reactiile ei mi-au dezarmat suspiciunea ca Gandha Baba imi indusese o stare de autosugestie prin care numai eu puteam sesiza aromele respective.

Mai tarziu am auzit de la un prieten, Alakananda, ca “Sfantul cu Parfumuri” avea o putere pe care imi doresc sa o aiba milioanele de muritori de foame din Asia si, mai nou, din Europa.

– Eram prezent impreuna cu alti o suta de oaspeti acasa la Gandha Baba, in Burdwan, mi-a spus Alakananda. Era cu ocazia unei sarbatori. Intrucat yoghinul era vestit ca avea puterea de a manifesta obiecte din neant, i-am cerut razand sa materializeze niste mandarine al caror anotimp trecuse. Imediat luchiurile04 care se aflau pe toate farfuriile din frunze de bananier s-au umflat. A reiesit ca fiecare painita umflata continea o mandarina decojita. Am muscat dintr-a mea cu oarecare teama, insa am constatat ca era delicioasa.

Dupa ani de zile am inteles prin realizare interioara felul in care Gandha Baba isi facea materializarile. Insa vai! Metoda este inaccesibila maselor de flamanzi ai lumii.

Diferitii stimuli senzoriali fata de care reactioneaza omul – tactili, vizuali, gustativi, auditivi si olfactivi – sunt produsi de variatiile vibrationale ale electronilor si protonilor. La randul lor, vibratiile sunt guvernate de “biotroni”, forte subtile vitale sau energii mai fine decat cele atomice, inzestrate in mod inteligent cu cele cinci substante-idei senzoriale distincte.

Gandha Baba, acordandu-se cu forta cosmica prin anumite practici yoghine, era capabil sa ghideze biotronii asa incat sa le rearanjeze structura vibrationala si sa obiectivizeze rezultatul dorit. Parfumul, fructul si alte miracole de-ale sale, erau de fapt materializari ale vibratiilor obisnuite, si nu senzatii interioare induse hipnotic05.

Realizarea de miracole cum sunt cele facute de “Sfantul cu Parfumuri” este spectaculoasa, insa inutila din punct de vedere spiritual. Neavand alt scop in afara de cel de divertisment, ele sunt devieri de la o cautare serioasa a lui Dumnezeu.

Hipnoza a fost folosita de medici in operatii minore ca un fel de cloroform psihic pentru persoane care ar fi fost puse in pericol de folosirea unui anestezic. Insa o stare hipnotica este adesea daunatoare pentru subiectii ei; din ea decurge un efect psihologic negativ care cu timpul perturba celulele creierului. Hipnoza este o violare a teritoriului constiintei altuia. Fenomenele sale temporare nu au nimic in comun cu miracolele facute de persoane cu realizare interioara divina. Treji in fata lui Dumnezeu, adevaratii sfinti aduc schimbari in aceasta lume a visului prin intermediul unei vointe acordate armonios cu cea a Visatorului Cosmic Creator.

Etalarea ostentativa a puterilor neobisnuite este criticata fatis de maestri. Misticul persan, Abu Said, radea odata de anumiti fachiri mandri de puterile lor miraculoase asupra apei, aerului si spatiului.

Si o broasca se simte bine in apa!” sublinia Abu Said cu o zeflemea blanda. “Cioara si pasarea de prada zboara cu usurinta in aer; Diavolul este simultan prezent atat la est cat si la vest! Un om adevarat este cel care vietuieste drept printre semenii sai, care cumpara si vinde, insa care nu uita niciodata, nici pentru o secunda, de Dumnezeu!” Cu o alta ocazie, marele invatator persan si-a exprimat opiniile asupra vietii religioase astfel: “Sa dai deoparte ceea ce ai in cap (dorinte si ambitii egoiste); sa daruiesti fara constrangere ceea ce ai in mana; si sa nu dai niciodata inapoi din fata loviturilor adversitatii!”

Nici inteleptul impartial de la Templul Kalighat, nici yoghinul instruit de un tibetan nu imi satisfacusera dorul de un guru. Inima mea nu avea nevoie de un tutore ca sa isi dea seama ce simte si era mult mai fericita astfel fiindca era arareori perturbata din linistea ei. Cand in cele din urma mi-am intalnit maestrul, el m-a invatat numai prin propriul sau exemplu sublim masura unui om adevarat.

01Kali reprezinta principiul etern din natura. Ea este traditional descrisa ca o femeie cu patru brate, stand in picioare pe corpul Zeului Shiva sau Infinitul, din cauza ca natura sau lumea fenomenelor isi are radacinile in Numen (lumea ideilor, esenta care exista prin sine insasi-n.t.). Cele patru brate simbolizeaza atribute fundamentale, doua benefice, doua distrugatoare, indicand esenta duala a materiei sau creatiei.

02Iluzia Cosmica; literal, “masuratorul”. Maya este puterea magica din creatie datorita careia limitarile si diviziunile sunt aparent prezente in Cel Nemasurabil si Inseparabil. Emerson a scris urmatorul poem caruia i-a dat titlul de maya:

Iluzia tese panza greu de patruns,
Aruncand nenumarate voaluri,
Imaginile ei vesele nu dispar nicicand,
Inghesuite una-n alta, voal peste voal,
Vraja ce va sa fie inghitita,
De cel ce inseteaza sa fie amagit.

03Rishii, literal “profeti”, au fost autorii Vedelor intr-o perioada antica greu de datat…

04Lipie indiana rotunda.

05Profanii de-abia realizeaza vastele avansari ale stiintei secolului douazeci. Transmutatia metalelor si alte vise alchimice isi vad implinirea in fiecare zi in centre de cercetare stiintifica din intreaga lume. Eminentul chimist francez, M. Georges Claude, a facut “miracole” la Fontainebleau in 1928 in fata unor oameni de stiinta, prin intermediul cunostintelor sale in chimie in ce priveste transformarile oxigenului. “Bagheta sa de magician” era simplul oxigen, care bolborosea intr-un tub pe o masa. Omul de stiinta “a transformat o mana de nisip in pietre pretioase, fierul intr-o stare care semana cu ciocolata topita si, dupa ce a lipsit florile de culorile lor, le-a transformat in sticla.”

M. Claude a explicat cum marea putea da, prin transformari ale oxigenului, multe milioane de cai putere; cum apa care fierbe nu trebuie sa si friga neaparat; cum mici movilite de nisip, printr-un simplu puf al tubului de oxigen, puteau fi preschimbate in safire, rubine si topaze; si a prezis perioada in care omului ii va fi posibil sa mearga pe fundul oceanului fara echipament de scufundator. In cele din urma, omul de stiinta si-a uimit spectatorii facandu-le fetele negre extragand culoarea rosie din razele Soarelui.”

Acest remarcabil om de stiinta francez a produs aer lichid printr-o metoda de expansiune cu care a fost capabil sa separe diferitele gaze din componenta aerului, si a descoperit felurite modalitati de utilizare mecanica a diferentelor de temperatura din apa marii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s