O experienta cu Maestrul

2013 DC = 313 Dwapara
yogacharya oliver2Yogacharya Oliver a relatat aceasta povestire despre una din numeroasele sale experiente cu Paramahansa Yogananda.

Yogacharya lucra in biroul sau, cand a simtit o mancarime stranie in partea din spate a gatului, in regiunea medullei oblongata.

S-a tot frecat dar mancarimea nu disparea. Apoi a auzit Vocea Interioara spunand “Indianapolis”.

Nu fusese niciodata acolo inainte. In cele din urma, senzatia era atat de insistenta incat a rugat-o pe secretara sa-i ia un bilet de avion catre Indianapolis in timp ce el s-a dus acasa si si-a facut bagajul.

A ajuns in Indianapolis fara sa stie inca de ce era acolo. Cineva l-a intrebat daca dorea un taxi. “Cred ca da”, a spus el. Soferul taxiului l-a intrebat unde vrea sa mearga. El i-a spus ca nu stia, dar apoi i-a cerut sa-l duca la cel mai bun hotel din oras. Soferul l-a dus la un hotel, dar i-a zis ca mai era unul la fel de bun la cativa pasi.

Yogacharya s-a dus la receptia primului hotel si a intrebat: “Este Paramahansa Yogananda inregistrat aici?” – pentru ca nu se putea gandi la o explicatie mai buna pentru intamplarile ciudate, in afara de Maestrul sau iubit. “Nu” a fost raspunsul, asa ca s-a dus la celalalt hotel si a repetat la receptia lor: ” Este Paramahansa Yogananda inregistrat aici ?”Da”. Era!

Entuziasmat, Yogacharya a urcat direct spre camera lui fara ca macar sa sune mai intai si a batut la usa. Maestrul a deschis, si cand l-a vazut, a scos un strigat ascutit de incantare: “Am stiut ca vei veni, am stiut ca vei veni!” Maestrul fusese acela care il atrasese in acest mod neobisnuit.

Yogacharya a petrecut toata saptamana cu El, iar la sfarsitul ei, constiinta lui era atat de elevata datorita lucrurilor pe care le experimentase incat a vrut sa fie singur si sa mediteze in timp ce isi astepta zborul de intors acasa. A gasit un loc izolat in afara terminalului de zbor, unde nu putea fi vazut, si s-a asezat pe jos ca sa mediteze.

Curand a devenit inconstient fata de lumea exterioara, in cele din urma ajungand chiar sa nu mai stie unde se afla. Cand a revenit, a mers inapoi spre aeroport si a observat ca picioarele sale nu atingeau solul! Se tot arunca spre sol, incercand sa-l atinga, dar n-a fost capabil sa faca asta decat atunci cand a ajuns la treapta de ciment care il ducea inapoi la terminal – tocmai la timp, pentru ca nu ar fi vrut sa intre in aeroport in aceasta stare.

Atat de mari erau culmile de elevare si inspiratie pe care le-a atins in aceasta experienta cu Maestrul!

Sursa: http://songofthemorningcommunity.com/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s