Problema numita “Dumnezeu”

2012 DC = 312 Dwapara

”Cand am parasit America ca sa merg in India, in 1970, nu m-am gandit niciodata, niciodata, niciodata ca ma voi intoarce din Est. Am lasat totul in spate, chiar si jeans-ii, toata muzica mea. Am incercat sa renunt la tot ce era vestic. Singurul lucru la care nu am renuntat, fiindca nu se putea, eram EU. Asta era o problema. Intr-un templu himalayan al lui Hanuman am intalnit un Guru care mi-a spus: ”Hanuman si Cristos sunt la fel.”

Am folosit povestirea lui Krishna Das, ca preambul la articolul excelent gasit pe blogul lui Manish Pandit. Si asta datorita concluziei pe care Gurul lui Krishna Das, Maharaj Neem Karoli Baba, a formulat-o in final. Idea ca Hanuman si Iisus Cristos sunt la fel, considerata la ora actuala in Occident o erezie, destituie, anuleaza conceptia eronata a asa-zisului politeism retrograd si primitiv al Indiei antice. Lectura placuta!

“Dumnezeu” este un cuvant des utilizat si cu toate acestea aproape nimeni nu se opreste sa se gandeasca ce inseamna el. “Ce nu e clar?” intreaba oamenii religiosi care dau si raspunsul: Dumnezeu este Cel Preainalt, Creatorul Universului, Cel Atotputernic, care stie tot ce face sau gandeste fiecare om si El este cel care va da pedeapsa sau rasplata in viata de dupa moarte.

Ei bine, aceasta este intelegerea Vestului. Nimeni nu spune ca acest Univers si chiar noi insine nu provenim de undeva, iar raspunsul care ne este oferit este “Dumnezeu”. Cu toate acestea, cumva, “Dumnezeu”, a dobandit atribute ciudate in mintea occidentalilor. El este invariabil de sex masculin, are pareri ferme despre ceea ce-I este placut sau nu, si se spune ca si-a comunicat aceste pareri unor oameni deosebiti care au informat umanitatea cu privire la acestea. Citirea Vechiului Testament si a Coranului reveleaza un Dumnezeu care este plin de ura fata de cei care nu cred in El si care tine neaparat sa ii nimiceasca pe acei “dusmani” si sa-i pedepseasca cu iadul vesnic.

Intr-un fel, aceasta viziune Vestica despre Dumnezeu a dominat orice discutie despre Dumnezeu, poate din cauza ca majoritatea fiintelor umane par sa creada in ea. Acest punct de vedere este accentuat si frica de iadul vesnic este insuflata copiilor mici, generatie dupa generatie. Chiar si atunci cand acestia devin adulti, ei nu-si pun la indoiala credinta. Ea a devenit o parte a sistemului lor de gandire. Si gasesc mangaiere in convingerea ca sunt posesorii “dreptei” credinte si ca apartin unei grupari mari de oamenii care gandesc la fel.

Cu toate astea, in Vestul crestin, multi oameni din zilele noastre pun la indoiala credinta lor si chiar existenta lui Dumnezeu. Ateii simt ca au o cauza pentru care lupta si fac tot posibilul pentru ca semenilor lor religiosi sa-si piarda credinta. In Anglia, autobuze au pancarte spunand care spun: “Probabil ca nu exista Dumnezeu”. “Amagirea numita Dumnezeu”, un best-seller al lui Richard Dawkins, se focalizeaza pe negarea acestui Dumnezeu si gaseste multi adepti.

Cu siguranta, acest Dumnezeu merita o cercetare mai amanuntita. Oare este posibil ca Dumnezeu sa fie un fel de entitate supraumana extrem de partinitoare cu cei care-L urmeaza si neiertator cu “ceilalti”? Exista si puncte de vedere diferite? Aici, India antica ar putea veni in ajutorul Vestului. De obicei, ar fi de asteptat ca, odata cu trecerea timpului, aceste concepte sa devina din ce in ce mai rafinate, dar in cazul lui “Dumnezeu”, de-a lungul mileniilor, conceptul a devenit tot mai grosier.

In vremurile antice, cu mult de aparitia crestinismului sau islamismului, Sanatana Dharma sau Hinduismul detinea o intelegere foarte matura a lui Brahman, care s-ar traduce ca “Dumnezeu”. Brahman (are si alte nume, precum Paramatman sau Tat) nu a fost nici personal, nici o entitate supraumana, nu era de sex masculin sau feminin, ci fundamentul cel mai subtil, invizibil, constient, al tuturor lucrurilor. Rishis au meditat asupra lui Brahman si au venit cu intuitii uimitoare. Ei si-au dat seama ca acest univers este un fel de joc de umbre sau o interpretare gresita a lui Brahman, complet dependent de El, dar nu ceva real. Ei aveau criterii despre ceea ce este adevarat.

Unu: trebuie sa existe in orice moment – trecut, prezent si viitor – si doi: trebuie sa straluceasca prin el insusi si sa nu aiba nevoie de nimic altceva ca sa straluceasca. Aceste doua criterii resping tot universul aparent ca fiind nereal. In afara faptului ca nu a existat dintotdeauna, ci a inceput cu o explozie, are nevoie, de asemenea, de ceva care sa “straluceasca” – are nevoie de constiinta. Deci, ce ramane dupa ce universul este respins ca fiind nereal? Ceea ce ramane este realitatea si ea ar putea fi numita Dumnezeu. Este fundamentul extrem de subtil, baza constienta a tuturor lucrurilor. Aceasta inseamna ca Dumnezeu este aici, chiar acum, ca sursa a constientei noastre. Insa, nu reusim sa fim constienti de aceasta sursa.

Acum, ce trebuie sa facem pentru a o descoperi?

Simpla cunoastere intelectuala a adevarului, nu va fi suficienta. Calea Jnana (a cunoasterii) este dificila, a spus Shri Krishna. Calea Bhakti (a devotiunii) este mai usoara si aici intervine un alt aspect al lui Dumnezeu: Ishwara. Aceasta viziune este relativ apropiata de notiunea Vestica asupra lui Dumnezeu, dar este de departe mult mai binevoitoare. Nu exista o pedeapsa vesnica. Toata lumea primeste sansa dupa sansa. Da, suferinta poate veni la pachet, in functie de karma fiecaruia, dar totul are loc in taramul Mayei (iluzia cosmica), din care ne vom trezi in cele din urma ca dintr-un cosmar.

Ishwara este Dumnezeu cu atribute si are nenumarate aspecte. Acestea sunt personificate in multi devas (zeitati) si devotul (adoratorul) il poate alege pe cel care ii este cel mai drag. Aceasta este de un real ajutor in a dezvolta o prietenie si o relatie apropiata cu invizibilul – prin intermediul lui Shiva, Brahma, Vishnu, Devi, Ganapathi si multi altii. Acesti devas, care sunt in mod gresit mult huliti de religiile occidentale, nu sunt entitati separate, ci un fel de puncte de acces la unicul Brahman. Iar scripturile nu lasa nici o urma de indoiala asupra faptului ca in esenta devas sunt Brahman.

ganapathi

De exemplu, Ganapathi Upanishad spune in mod clar ca Ganapathi este totul in tot:

“Tvameva kevalam Karta si, tvameva kevalam dharta si, tvameva kevalam harta si.

Tvameva sarvam khalvidam brahmasi, tvam saksadatma si nityam. “

(Numai Tu esti creatorul, numai Tu esti sustinatorul, doar Tu esti distrugatorul. Toate acestea sunt Brahman si tu esti Brahman. Cu adevarat tu esti Atman in eternitate.)

Se continua analizand cum Ganapathi este dincolo de cele 3 gunas (satva, raja, tamas), de cele 3 stari mentale (veghe, vis si somn), de cele 3 corpuri (fizic, astral, cauzal) de cele 3 aspecte temporale (trecut, prezent, viitor) si mult mai mult.

Te umple de veneratie faptul ca aceste cuvinte profunde si detaliate au fost rostite cu mii de ani in urma. Astazi, aceasta dimensiune transcendentala lui Dumnezeu este in cea mai mare parte ignorata. In afara misticilor din toate religiile, care au descoperit dimensiunea transcendentala ca fiind cea adevarata, in general, oamenii il considera pe Dumnezeu ca fiind o entitate in carne si oase. Se presupune ca “El” ar trebui sa stea cu ochii pe noi de undeva.

Stiinta s-a indepartat de acest Dumnezeu. Einstein considera ca notiunea unui Dumnezeu in carne si oase este naiva. Cu toate acestea, oamenii de stiinta nu realizeaza ca adevarul suprem pe care il cauta este de fapt Brahman al Indiei antice. Un ziar national spunea acum cateva zile ca Lord Rees, un cosmolog renumit si presedinte al Societatii Regale (Marea Britanie), sustine ca creierul nostru este incapabil sa ”sparga” misterele universului. El presupune ca spatiul are o structură granulara, dar la o scara de un miliard de ori mai mica decat atomii. Si Rishis au sustinut ca da, este foarte subtil, iar adevarul suprem nu poate fi gandit. Totusi, acest adevar nu este un lucru anume aflat intr-un loc anume. El este insasi fiinta noastră si de aceea – afirma Rishis – exista o sansa de a “real-iza” (a sti ca este real), intorcandu-ne spre ceea ce este neschimbator si adevarat in noi si dezvoltand devotamentul pentru Acela – pe care unii l-ar putea numi Dumnezeu.

Articol preluat si tradus de pe site-ul lui Manish Pandit: Saraswati Films Blog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s