Cu Swami Keshabananda la Brindaban

2013 DC = 313 Dwapara

Yogananda & Swami KeshabanandaPrezint mai jos un videoclip exceptional filmat in timpul vizitei lui Yogananda la Swami Keshabananda, discipol direct al marelui Lahiri Mahasaya.

In capitolul 42 al Autobiografiei unui yoghin, Yogananda povesteste:

Swami Keshabananda a intampinat calduros grupul nostru in Brindaban la Ashramul Katayani Peith, o cladire impunatoare din caramida cu stalpi negri masivi, ridicata intr-o frumoasa gradina. El ne-a poftit imediat intr-o camera de zi impodobita cu o fotografie marita a lui Lahiri Mahasaya. Swami se apropia de varsta de nouazeci de ani, dar corpul sau musculos radia putere si sanatate. Cu parul lung si barba alba ca zapada, ochii stralucitori de bucurie, el era o adevarata prezenta patriarhala. L-am informat ca vroiam sa mentionez numele sau in cartea mea despre maestrii din India.

“Te rog vorbeste-mi despre prima parte a vietii tale.” Am zambit rugandu-l staruitor; marii yoghini sunt adesea necomunicativi.

Keshabananda a facut un gest de umilinta. “Sunt putine lucruri remarcabile, fizic vorbind. Practic, intreaga mea viata a fost petrecuta in singuratatile Himalayene, calatorind pe jos de la o pestera linistita la alta. Pentru un timp am mentinut un mic ashram in afara Hardwar-ului, inconjurat din toate partile de un crang de copaci inalti. Era un loc linistit putin vizitat de calatori, din cauza omniprezentei cobrelor. ” Keshabananda a chicotit. “Mai tarziu, revarsarea Gangelui a luat atat ermitajul cat si cobrele. Discipolii mei m-au ajutat atunci sa construiesc acest ashram in Brindaban.”

Cineva din grupul nostru l-a intrebat pe Swami cum se protejase de tigrii din Himalaya.

Keshabananda a clatinat din cap. “La aceste altitudini inalte spirituale,” a spus el, “fiarele salbatice arareori deranjeaza yoghinii. Odata in jungla am intalnit un tigru fata-n fata. La exclamarea mea brusca, animalul a incremenit ca si cum s-ar fi transformat in piatra.” Din nou, Swami a chicotit aducandu-si aminte.

“Ieseam ocazional din retragerea mea pentru a-l vizita pe gurul meu la Benares. El obisnuia sa glumeasca cu mine despre calatoriile mele fara de sfarsit in salbaticia Himalayei.

– Ai semnul dorului de duca pe piciorul tau, mi-a spus odata. Ma bucur ca Himalaya cea sacra este suficient de vasta ca sa-ti capteze atentia.

“De multe ori”, a continuat Keshabananda, “atat inainte, cat si dupa moartea sa, Lahiri Mahasaya a aparut fizic in fata mea. Pentru el nici o inaltime Himalayana nu este inaccesibila!”

Doua ore mai tarziu, el ne-a condus pe o terasa de luat masa. Am suspinat cu o consternare tacuta. Inca o masa cu cincisprezece feluri de mancare! In mai putin de un an de ospitalitate indiana castigasem cincizeci de livre (aprox. 23 Kg-n.t.)! Cu toate acestea, ar fi fost considerata o grosolanie maxima sa refuzi oricare dintre felurile de mancare, pregatite cu atentie pentru banchetul interminabil in cinstea mea. In India (nicaieri altundeva, vai!) un Swami bine “capitonat” este considerat o priveliste incantatoare.

[vimeo 61454455 w=480&h=360]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s