Bhagavad Gita 3

Fragment din “Dumnezeu vorbeste cu Arjuna – Bhagavad Gita” (God Talks With Arjuna – The Bhagavad Gita) – de Paramahansa Yogananda

Continuare de la Bhagavad Gita 2

Capitolul XVIII

VERSUL 43

Curaj, stralucire, anduranta si hotarare, pricepere, a nu da bir cu fugitii din fata bataliei, altruism si abilitatea de a conduce sunt indatoririle naturale ale persoanelor Kshatriya.

ADEVARATUL KSHATRIYA ESTE INFLUENTAT de karma sa trecuta rajasica si de calitatea dinamizatoare inerenta a naturii sale din aceasta viata. Din punct de vedere spiritual, este un luptator cu simturile, manifestand caracteristicile unui soldat nobil. Un soldat vrednic sa poarte acest titlu are calitati precum neinfricare, indrazneala in a ataca dusmanii, rabdare neclintita, curaj neabatut in lupta, pricepere in artele razboiului si abilitate regala de a conduce spre victorie. El nu fuge din fata primejdiei in lupta din cauza fricii, si nici nu refuza sa isi adune fortele pentru a lupta din nou dupa una sau mai multe infrangeri.

Kshatrya: neinfricare, indrazneala in a ataca dusmanii, rabdare neclintita, abilitate regala de a conduce spre victorie.

In acelasi fel, un vrednic razboinic cu simturile se lupta cu senzatiile invadatoare si gandurile neincetate cu o neinfricare neclintita si cu hotarare, chiar si dupa esecuri repetate, dovedind rabdare neperturbata in lupta impotriva noilor adversari. Fiind stapan pe fortele sale mentale de discriminare, calm, auto-control, concentrare si putere de interiorizare mentala, el se slujeste de acestea in mod continuu in lupta impotriva agitatiei si a nenumaratelor tulburari psihologice. Cel ce poate sa-si indeparteze victorios si cu pricepere concentrarea de la campul de lupta al simturilor inapoi spre taramul pacii este cu adevarat un luptator cu simturile.

Alexandru cel Mare, dupa ce l-a invins pe Regele Porus1 al Indiei, l-a intrebat: “ Cum ti-ar placea sa fii tratat?” Cand Porus a raspuns: “Ca un rege” Alexandru l-a eliberat. Asa cum un soldat adevarat este generos cu dusmanii infranti, la fel un luptator mental cu simturile nu isi chinuie oponentii dupa ce a obtinut victoria impotriva lor.

Cand un yoghin ajunge sa isi stapaneasca simturile prin disciplina stricta si vigilenta, el se relaxeaza. Nu le trateaza rau de frica sa nu mai fie tentat; si nici nu isi anuleaza vazul, auzul, mirosul, gustul si simtul tactil mentinandu-si corpul intr-o stare de animatie suspendata. Odata ce si-a subjugat simturile, el actioneaza cu ele intr-un mod normal si prietenos. El stie in sufletul sau ca simturile nu mai sunt dusmanii sai care il incurajau sa se identifice cu corpul fizic grosier si cu lumea materiala. Simturile sale cucerite devin prietenii lui, sustinandu-l (nu el pe ele!) pe Pamant, si gata sa mearga cu el in lumea astrala a luminii si energiei pentru a experimenta viziuni mai rafinate, muzica mai rafinata, arome mai subtile, gusturi mai fine si senzatii tactile rafinate.

Un soldat care trebuie sa provoace suferinta dusmanilor sai in timpul bataliei, trebuie sa fie milos cu ei dupa ce a dobandit victoria, tratandu-le ranile si avand grija de toate cele necesare pentru ei. Acesta este sensul cuvantului “altruism“ din acest vers.

Un luptator spiritual cu simturile simte puterea suverana a lui Dumnezeu in sine si este mereu pregatit sa renunte la dorintele lui materiale in cautarea Lui. Odata ce se hotaraste sa isi separe mintea de lume, senzatii si ganduri si si-o concentreaza in ochiul spiritual din punctul dintre sprancene, el este hotarat in a purta lupta impotriva gandurilor agitate si care se intorc in repetate randuri pentru a-l distrage de la perceptia calma a pacii. Un asemenea luptator cu simturile nu se descurajeaza in timp ce lupta impotriva agitatiei; se concentreaza asupra deconectarii energiei vitale de la invadatorii senzoriali, facandu-le ineficiente armele: perceptiile vizuale, auditorii, olfactive, gustatorii si tactile.

continuare

1 Porus (secolul 4 I.C.) a fost un conducator indian al teritoriului dintre raurile Hydaspes (Jhelum) si Acesines (Chenab) pe vremea invaziei lui Alexandru. Armatele lor s-au luptat pe malurile raului Hydaspes (Jhelum), iar Porus a luptat atat de bine incat Alexandru, impresionat de spiritul sau neinfricat, i-a permis sa-si pastreze regatul.

Leave a comment