2012 DC = 312 Dwapara
In limba sanscrita Dharma inseamna literal “ceea ce sustine” sau “ceea ce consolideaza”. Conceptul de “Dharma” acopera o gama foarte larga de intelesuri. O restrangere a sa, intr-o incercare de a sintetiza intr-un singur cuvant acest element de baza al spiritualitatii Indiei, ar fi total nepotrivita. Totusi, de cele mai multe ori a fost tradus ca Lege, Lege Naturala sau Lege Divina.
In aceasta acceptiune, Dharma nu se refera la efemerele legi date de vreun guvern al acestei planete. Izvorand din insasi Intelepciunea Suprema, Dharma vazuta ca Lege Divina se refera la faptul ca este atasata Adevarului in sensul ca-l reflecta si-l urmeaza permanent.
Fiindca Adevarul este Etern rezulta ca si ceea ce este atasat lui – Dharma – este Etern. De aceea in India exista conceptul de Sanatan Dharma, tradus adeseori ca Lege Eterna. Interesant este ca desi se spune ca “Eterna este numai schimbarea”, exista un concept – Dharma – care traverseaza netulburat Yuga dupa Yuga.
Atunci cand acest concept, relativ abstract, coboara in manifestare, el capata forme particularizate precum sva-dharma. Particula “sva” adaugata inseamna “proprie” sau “particularizare”. Svadharma se poate traduce ca dharma proprie sau “indatorire”.
In India s-a perpetuat dintotdeauna convingerea ca exista o ordine fireasca a lucrurilor in organizarea societatii, familiei, justitiei, care atunci cand este respectata are ca rezultat fericirea omului. Se presupune ca fiecare individ este lasat de Divinitate sa-si indeplineasca rolul propriu – svadharma – pe scena lumii. Fiinta umana care-si joaca cat mai bine rolul dat de Divinitate in aceasta incarnare, va fi fericita si va face si pe altii fericiti.
Iata ce-i spune Krishna lui Arjuna in Bhagavad-Gita: “Mai bine decat sa urmezi in mod perfect dharma altuia, este sa-ti urmezi propria dharma, chiar daca nu o indeplinesti in mod ideal. Cel care-si indeplineste svadharma (dharma sa) conform cu propria sa natura (inclinatie) este fara de pacat.”
Din conceptul svadharma rezulta sistemul celor patru varnas (caste) ale Indiei. Rishii (inteleptii Indiei) afirma ca cele patru caste sunt necesare in buna guvernare a unei tari. Brahmanii ca intelectuali si oameni spirituali, Kshatriya ca guvernatori si soldati, Vaishya ca oameni de afaceri si Sudra ca muncitori, trebuie sa colaboreze in guvernarea corespunzatoare a unei tari, tot asa precum creierul, mainile, organele si picioarele coopereaza cu succes pentru progresul regatului corpului.
In India cele patru caste erau la origine bazate pe calitatile native si modul predominant de actiune al oamenilor. Fiecare avea un loc respectabil si necesar in societate. Mai tarziu, datorita ignorantei, regulile castelor au devenit o piedica ereditara. In acest fel, copiii de Brahmani, cu un caracter indoielnic, au pretins ca sunt Brahmani prin nastere. Copiii de Kshatriya au devenit soldati si guvernatori chiar daca nu aveau aptitudini de conducatori. Cei nascuti in familii de Vaishya au pretins mostenirea castei desi nu aveau abilitati de oameni de afaceri si nici pentru agricultura. Sudras erau mentinuti in pozitiile cele mai de jos chiar daca aveau calitati superioare castei lor.
In pofida acestor neajunsuri izvorate din puterea redusa de intelegere a unor oameni, sistemul celor patru caste are la baza cele patru Mahabhutas (elemente constituente ale Universului), adica vayu (aerul), agni (focul), apas (apa) si prithivi (pamantul). Aceste patru elemente se refera la manifestarea subtila si nu la cea fizica.
Se presupunea ca Brahmanii trebuie sa aiba o predominanta a aerului care le dadea capacitate de cunoastere, intelepciune si, in ultima instanta, cunoasterea lui Brahman (Dumnezeu). Kshatriya aveau o predominanta a focului si de aceea erau capabili sa guverneze si sa apere tara impotriva eventualilor dusmani. Vaishya aveau predominanta apei si de aceea erau capabili sa cultive, sa creasca animale si sa faca negot. Sudra aveau predominanta pamantului si de aceea erau buni mai mult pentru muncile care implicau efort fizic.
Pentru diviziunea castelor exista si o interpretare spirituala. Fiecare fiinta umana apartine uneia din cele patru caste conform cu predominanta tendintelor sale naturale. Un om care este sclavul simturilor si care se identifica cu corpul fizic este un Sudra. Cel mai adesea este un materialist care se indoieste de existenta Spiritului. Oricine cultiva intelepciunea si inlatura buruiana ignorantei este un Vaishya. El isi ”cultiva” puterea spirituala discriminativa a mintii. Un Kshatriya lupta prin meditatie impotriva invaziei simturilor, instinctelor, toanelor mintii in regatul corpului sau. El ajunge sa guverneze prin puterea auto-controlului. Cel care poseda cunoasterea Spiritului prin comuniunea cu Dumnezeu in meditatie devine un Brahman.
Prin evaluarea justa si obiectiva a castei din care facem parte, folosind interpretarea spirituala de mai sus, putem intelege care ne este menirea din prezent si cum putem depasi acest nivel evoluand spre urmatoarele etape. Voi detalia acest aspect intr-un articol viitor.
Dwapara Sat Sangha 