Fragment din “Dumnezeu vorbeste cu Arjuna – Bhagavad Gita” (God Talks With Arjuna – The Bhagavad Gita) – de Paramahansa Yogananda
Continuare de la Bhagavad Gita 4
Capitolul XVIII
Versul 46
Cu ajutorul inzestrarilor lui naturale, omul atinge perfectiunea prin adorarea Celui din care toate fiintele au fost create si care este prezent in intreaga lume.
Cel Atoatestiutor, Omniprezent, Absolut – cauza originara a cosmosului si a fiintelor sale – a randuit legea actiunii: ca fiecare actiune este inzestrata cu vibratii bune, rele si activatoare ce produc rezultatele lor corespunzatoare. Omul, creat dupa asemanarea lui Dumnezeu, este liber sa se poarte ca un zeu, manifestand natura lui divina, sau ca un muritor, actionand sub influenta si sclavia inerenta a celor trei calitati ale Naturii.
Datorita decretului divin al legii cosmice a karmei, adica a cauzei si efectului, fiecare fiinta umana este nascuta cu predispozitii bune, rele sau activatoare, in functie de natura reactiilor lui la cele trei calitati cosmice din incarnarile anterioare. Astfel, fiecare individ vine in aceasta lume cu un temperament specific, creat chiar de el insusi, si este predispus la anumite obiceiuri si stari, adica rezultatul mostenit al actiunilor repetate adesea intr-o viata anterioara.
Pentru a culege rezultatele inevitabile ale influentelor karmice trecute, un om se naste intr-un mediu familial si inconjurat de circumstante care sunt compatibile cu propria sa matrice karmica. Asa cum un om rau cauta, in decursul existentei sale terestre, compania persoanelor inferioare, la fel si dupa moarte (potrivit legii cauzei si efectului, efectul fiind legat de cauza) el se renaste pe Pamant intr-o familie de pacatosi.1 In mod similar, un om bun este renascut intr-o familie buna. Cand un om de afaceri activ moare si se renaste, el este atras intr-o familie cu orientare in afaceri. Cei bolnaviciosi sunt renascuti intr-o familie predispusa la boala, in vreme ce cei robusti sunt renascuti din parinti sanatosi. Un om sarac care nu a incercat niciodata in viata actuala sa isi depaseasca saracia, se vede atras, dupa moarte, intr-un nou corp intr-o familie lovita de saracie. Oamenii generosi sunt renascuti in sanul prosperitatii. Persoanele zgarcite dar bogate se renasc in case sarace, din cauza constiintei lor care a intretinut ideea de lipsuri.
De aceea, propriul model karmic este cel ce determina statutul elevat sau inferios la nastere. Acest verset din Gita sublinieaza faptul ca ar trebui sa ne recunoastem inzestrarile karmice (sva-karmana) si sa le transformam in ofrande de devotiune in adorarea lui Dumnezeu.
Acest sfat afirma calea spre eliberare prin eliminarea efectelor karmice acumulate in trecut conform cu natura individuala inascuta, si prin comuniunea cu Dumnezeu, potrivit cu natura inerenta a sufletului.
Indeplinirea indatoririlor corespunzatoare naturii interioare inascute, plus meditatia, este calea spre eliberare
O persoana de tip Sudra in interiorul sau, care se afla intr-o familie materialista nu ar trebui sa-si dispretuiasca indatoririle care ii revin; ea ar trebui sa le indeplineasca cu atentie cu gandul la Dumnezeu. De asemenea, ar trebui sa invete stiinta si arta meditatiei. Avand succes in atingerea perceptiei divine, ea isi spiritualizeaza natura devenind astfel libera de statul si indatoririle materiale sau de karma trecutului, sau chiar de legea cosmica a karmei.
Acelasi principiu se aplica si unui cultivator de intelepciune (un individ de tip Vaishya) si unui luptator cu simturile (o persoana de tip Kshatriya). Cel ce si-a spiritualizat astfel natura este “nascut pentru a doua oara”, un adevarat Brahman, ancorat in Infinit. Atunci el isi poate alege singur mediul, asociatii si indatoririle.
Multi comentatori interpreteaza aceasta stanta, si alte versuri referitoare la “indatoririle nascute” ale omului, dandu-i sensul ca un om nu ar trebui sa se rupa de vocatia traditionala a tatalui sau si a stramosilor lui. Insa adevaratul sens este acela ca toti oamenii ar trebui sa indeplineasca acele indatoriri care sunt adecvate naturii lor interioare, si nu neaparat in functie de casta sau vocatia familiei. Un Sudra innascut, sau un om identificat cu corpul fizic, de exemplu, nu ar trebui sa incerce sa urmeze vocatia unu Brahman adevarat, de a ghida sau elibera pe altii spiritual – “orbul ii conduce pe alti orbi”. Mai degraba, ar trebui sa se implice in realizarea acelor indatoriri materiale Sudra, care aduc servicii altora, care sunt in acord cu natura sa, si sa mediteze regulat la Dumnezeu straduindu-se sa se perfectioneze spiritual.
Nimeni nu poate gasi spre Dumnezeu o scurtatura care ocoleste indeplinirea indatoririlor sale adecvate. Daca un om materialist, in speranta de eliberare isi abandoneaza toate indatoririle si se retrage in varf de munte pentru meditatie solitara, netinand cont de limitarile naturii sale innascute, este mai posibil sa se intalneasca cu deziluzia decat sa-L gaseasca pe Dumnezeu. Incercand sa-si ignore indatoririle adecvate naturii sale, va descoperi ca temperamentul sau innascut il urmareste, determinandu-l sa gandesca limitat. Chiar daca fuge de civilizatie, mintea lui va ramane in mediul care ii place, conform cu natura lui interioara. Insa prin actiune dreapta si devotata, omul se poate elibera treptat de sclavia fata de a doua sa natura, dobandita prin karma acumulata in trecut si prin reactiile sale asumate voit la influenta celor trei calitati.
Fiind in esenta un suflet liber, omul se poate elibera – indiferent de ce karma negativa ar avea si indiferent in ce “casta” este incadrata familia in care s-a nascut. Orice om se poate elibera printr-o hotarare ferma interioara, prin realizarea indatoririlor atat materiale cat si divine si prin comuniune constanta cu Dumnezeu.
George Eastman, fondatorul companiei Eastman Kodak Company, care a studiat yoga cu mine, a remarcat intr-una din conversatiile noastre ca un om al progresului ar trebui sa se intereseze de doua lucruri: un serviciu care sa-l sustina pe el si familia sa, si un hobby creativ care sa aiba un efect stimulator si placut asupra lui. Am fost de acord, numai ca in plus am sustinut principiul de a fi conform cu invataturile din Bhagavad Gita, care sfatuieste ca fiecare individ sa-si realizeze macar indatoririle minimale pentru a-si satisface nevoile si responsabilitatile, si sa isi dedice majoritatea timpului activitatilor divine si comuniunii cu Dumnezeu pentru a satisface dorinta si nevoia sufletului sau. Omul care vrea sa progreseze este intotdeauna implicat in activitati benefice si spirituale. Cei superficiali, neglijandu-si indatoririle naturale, nu vor gasi niciodata implinire sau libertate divina.
In lupta pentru supravietuire in aceasta lume pustiita de suferinta, uneori omul trebuie sa faca compromisuri pentru necesitatile presante, dar daca ii este posibil, el ar trebui sa urmeze o vocatie care sa fie conforma cu abilitatile sale interioare; si in acelasi timp el ar trebui sa-L caute cu sinceritate pe Dumnezeu. El ar trebui sa isi dea seama ca incarnarea si situatia sa prezenta sunt rezultatele karmei trecute (prarabdha), sunt efectele actiunilor sale trecute realizate ca raspuns la cele trei calitati ale Iluziei Cosmice. Si in plus, el ar trebui sa aiba in vedere ca actiunile lui din aceasta viata sunt influentate de Natura Cosmica, de propria sa karma din trecut si de puterea sa innascuta de a actiona liber.
Depasirea limitarilor karmice innascute prin realizarea din propria vointa de fapte bune
Puterea de a actiona potrivit cu liberul arbitru este purushakara. Consumarea masivei karme trecute ii ingreuneaza atat de mult pe majoritatea oamenilor incat ei au sanse slabe sa exprime aceasta putere a liberului arbitru. De aceea, fiecare individ ar trebui sa invete treptat sa anuleze influentele prarabdha-ei (efectele actiunilor trecute) straduindu-se in mod constient sa-si exercite purushakara (puterea sufletului de a actiona liber). Legea este: “Cu cat influenta lui prarabdha este mai mare asupra unui om, cu atat mai mica este puterea lui de a actiona liber; sau, cu cat puterea lui purushakara este mai mare, cu atat mai mica este puterea lui prarabdha.” Efectele actiunilor trecute (prarabdha) pot fi distruse prin realizarea de actiuni bune initiate din propria vointa, fara atasament sau repulsie fata de ele, pentru a-I face placere lui Dumnezeu si nu ego-ului legat de corp.
Daca nu respecta un curs adecvat de actiune, individul nu poate ignora influenta karmei trecute si nici nu poate dobandi eliberarea numai prin propria optiune interioara. De exemplu, un om care se naste cu o constiinta legata de corpul fizic din cauza karmei anterioare, nu poate brusc sa se opreasca din a-si intretine corpul fizic sau a-l impiedica sa isi desfasoare functiile, doar din cauza ca el opteaza pentru o comuniune neintrerupta cu Dumnezeu. Chiar daca el vrea doar sa ramana intr-o stare de realizare a divinitatii, in samadhi, corpul sau il obliga sa expire si sa inspire fortandu-i astfel mintea sa ramana in planul plin de agitatie al simturilor. De aceea, aspirantul trebuie sa isi exercite liberul arbitru de a invata si practica perseverent tehnicile yoghine de transcendere a constiintei corporale pentru ca sa poata, gradat, sa obtina succesul in deconectarea mintii de la simturi, corp si respiratie; atunci, el va putea atinge mult ravnita stare de samadhi, de comuniune continua cu Dumnezeu. In fiecare zi dupa meditatie, el trebuie sa se intoarca la indeplinirea indatoririlor sale fizice, mentale, sociale si spirituale obisnuite. Astfel, prin pasi metodici, si intr-un mod echilibrat, orice om, indiferent de natura sa, poate sa atinga propria eliberare.
1Acest exemplu si altele date aici sunt generalizari si nu reprezinta o regula invariabila. Nici un om nu este guvernat in intregime de o singura calitate; natura egoului sau este un amestec al celor trei calitati: sattva (iluminatoare), rajas (stimulatoare) si tamas (care aduce intunericul sau produce ignoranta). Tendintele karmice globale ale unui om, nu una sau doua separat, determina mediul familial si situatiile pe care le atrage in viata. Astfel, exista paradoxuri precum nasterea unui geniu intr-o familie cu o mentalitate obisnuita sau nasterea unui criminal din parinti buni si iubitori. De aceea, calitatea unei persoane nu poate fi nici determinata si nici constrictionata de vreo clasificare in caste conceputa de om.
Dwapara Sat Sangha 