de Paramhansa Yogananda
2012 DC = 312 Dwapara
Mama Cosmica
Oare ne putem gandi la Dumnezeu doar ca la un Spirit impersonal, vast, fara forma sau sex? Nu cumva Creatorul poate fi apelat de asemenea si sub o alta forma mai familiara mintii umane? Daca da, ar trebui sa spunem ”Tata” sau ”Mama”? Dumnezeu este amandoua (si Tata si Mama).
Exista o parte a Fiintei care este un spatiu ascuns dincolo de Univers, unde nu exista nimic decat pura intelepciune. Acesta este aspectul de Tata al lui Dumnezeu. Si intreaga natura este aspectul de Mama, pentru ca in el gasim frumusete, blandete, sensibilitate si bunatate. Florile, pasarile, frumusetile copacilor si raurilor, toate vorbesc despre aspectul de Mama al lui Dumnezeu – instinctul creator, artistic al lui Dumnezeu.
Zambim cand ne gandim la Mama, cu stelele ei ca diamantele si Calea Ei Lactee, parfumurile Ei florale, rasetul Ei din apele care curg si toate frumusetile Ei pe care le vedem in creatie. Cand ne uitam la pamantul roditor, la toate lucrurile care cresc, la dragostea tuturor creaturilor pentru puii lor, simtim in noi cum creste blandetea; vedem si simtim instinctul matern al lui Dumnezeu. Si daca caile Naturii par crude si inexplicabile cateodata (in India, Mama in acest aspect este cunoscuta ca si Kali), nu cumva copilul percepe la fel metodele mamei de a-l proteja si disciplina?
Atunci cand stai intr-o padure intunecata si linistita sau esti invaluit de albastrul cerului pe varful unui munte sau mergi pe nisipul alb prin oceanul sclipitor, nu poti decat sa simti o caldura in interiorul tau. Aceasta este reactia ta la aspectul de Mama al lui Dumnezeu.
Dar daca inchizi ochii si vizualizezi spatiul vast, vei fi fermecat de infinitate si vei simti vibratiile purei intelepciuni – nimic altceva decat intelepciune. Acesta este aspectul de Tata al lui Dumnezeu, sfera nesfarsita unde nu exista creatie, nici stele, nici planete, doar puterea fara forma a intelepciunii. Acesta este Tatal. De aceea, Dumnezeu este si Tata si Mama.
Atunci cand vorbim despre Dumnezeu ca are trei aspecte – Tatal, Fiul si Duhul Sfant – vedem Duhul Sfant ca aspectul de Mama, Dumnezeu ca aspectul de Tata si toata creatia ca Fiul. Asa cum o mama se reflecta in fiul ei, tot asa Natura este reflectata in creatie. Aspectele de Tata si Mama ale lui Dumnezeu dau nastere Fiului, simbolul sau expresia iubirii lor. Noi – fragmente ale Creatiei – suntem parti ale acestui simbol al iubirii.
Trinitatea in familie
Intr-o familie umana vedem in miniatura aceasta mare familie. Dumnezeu este reprezentat in tata si in mama, iar copilul in expresia iubirii lor. De ce oare intalnim trinitatea in familie? De ce? Pentru ca suntem cu totii parti ale lui Dumnezeu si asa este Dumnezeu. Creatorul, care este intelepciune infinita si sensibilitate infinita, a dorit vehicule prin care sa-si poata exprima intelepciunea si sensibilitatea. Deci, manifestata in Creatie, intelepciunea Sa ia forma tatalui, iar simtirea Sa forma mamei.
Fiecare dintre noi este doar o expresie partiala a Infinitului, pentru ca tatal este motivat intotdeauna de ratiune si mama de simtire. Amandoua sunt imperfecte. Tatal vrea sa guverneze copilul prin ratiune si forta si mama prin simtire si tandrete. Batand un copil care este pe jumatate cufundat in rautate pentru a-l scoate din aceasta stare teribila, tatal cel aspru nu va face decat sa-l impinga si mai aproape de rele pe viitor. Dar mama spune: ”Invata-l prin dragoste.” Cateodata putina strictete este necesara si alteori este buna mai multa dragoste. Dar daca dai doar dulceata, prea multa ar putea strica copilul. Amandoua aspectele lui Dumnezeu – aspectul tatalui si al mamei – sunt necesare pentru echilibru.
Am vorbit despre dragostea tatalui care este cateodata prea aspra. Nici dragostea mamei nu este in intregime perfecta. Fritz Kreisler mi-a spus odata: ”Mama mea ma iubea atat de mult incat nu vroia sa plec vreodata din Europa, dar nu as fi fost Kreisler acum daca n-as fi trecut peste dragostea mamei mele.” Acest fel de dragoste este egoista si posesiva.
Dumnezeu in tatal uman
Iisus a vorbit despre Dumnezeu ca fiind Tatal. Exista sfinti care au vorbit despre Dumnezeu sub aspectul de Mama. La urma urmei, daca-L consideri pe Dumnezeu ca fiind transcendental, El nu este nici Tata si nici Mama, dar de indata ce te gandesti la El in termeni umani, El devine Tatal, Mama, Prietenul, Copilul sau Iubitul. Deci paternitatea sau maternitatea lui Dumnezeu exista chiar in familia voastra. Cand ma gandesc la parintii mei, nu-i vad niciodata ca un tata sau o mama, ci ca manifestari ceresti ale lui Dumnezeu.
Desi am spus ca fiecare barbat este o personificare a aspectului intelepciunii lui Dumnezeu, cateodata s-ar putea sa fie greu sa vedeti lucrurile asa. Probabil veti spune: ”Poate ca Tatal Ceresc este in acest barbat, dar el este atat de rau incat nu vad nici o Divinitate in el”. Trebuie sa fiti capabili sa separati binele de rau. Daca acoperiti o pepita de aur cu noroi ati spune ca nu este aur acolo? Nu. Sunteti suficient de intelepti ca sa spuneti ca aurul este inca sub noroi.
Ratiunea si simtirea, in formele lor cele mai inalte, au amandoua calitati intuitive. Astfel ratiunea pura, exemplificata in barbat, poate vedea la fel de clar precum simtirea pura, intrupata in femeie. Este binecunoscut faptul ca femeile au intuitia ascutita; ele isi pierd aceasta putere doar cand sunt emotionate. Dar cea mai inalta forma a ratiunii este de asemenea intuitiva. Daca premisa este gresita, concluzia va fi gresita. Dar intuitia nu poate fi gresita.
Omul divin atinge o stare de echilibru dezvoltand deopotriva calitatile paterne si materne in el insusi. Concentrandu-se asupra inimii, el poate dezvolta calitatile bune ale aspectului matern al lui Dumnezeu. Si atunci cand se concentreaza in ochiul spiritual sau centrul intelepciunii – aflat deasupra sprancenelor si intre ele – el va dezvolta calitatile intelepciunii lui Dumnezeu. Cand ma concentrez asupra inimii simt toata blandetea Mamei, si aceasta bucurie divina este chiar in inima mea. Si cand ma concentrez in centrul inlepciunii simt toata intelepciunea Tatalui stralucind acolo.
Deci, omul perfect echilibrat poate sa simta fata de oricine aceeasi iubire pe care mama o simte pentru copilul ei. Asta este ceea ce a simtit Iisus. De aceea El a spus: ”Tata, iarta-i caci nu stiu ce fac.” De ce a simtit El o astfel de iubire pentru toti cei care Il crucificau? Pentru ca amplificase ambele aspecte ale lui Dumnezeu, cel patern si cel matern. Pentru el, acestia nu erau dusmani cu sulite care-l bateau in cuie pe cruce, ci erau copiii sai. Cine altcineva decat o mama ar putea simti asa cum a facut-o Iisus ? Ei erau copiii sai care nu-L intelegeau. Cand o mama il vede pe fiul sau torturand-o, ea se teme doar de ce s-ar putea petrece cu el. Asta este ceea ce Iisus a simtit si de aceea a spus: ” Tata iarta-i caci nu stiu ce fac.” Adesea ma gandesc ca daca ar fi spus ”Mama iarta-i”, ar fi fost o expresie mai blanda a iubirii sale.
Deci fiecare tata uman – si fiecare barbat, de vreme ce toti sunt potential tati – ar trebui sa-si aduca aminte ca corpul si mintea sa trebuie sa fie un templu al Tatalui Ceresc si nu trebuie sa existe pasiuni rele care sa-l impurifice pentru ca aceste legi ale creatiei sexuale sunt menite doar pentru propagarea speciilor. Acest templu al corpului nu trebuie folosit ca sa gazduiasca pasiuni rele si dorinte, ci forta creatoare trebuie sa fie directionata catre ganduri celeste producatoare de vehicule pentru suflete. Apoi, chiar mai important, fiecare tata ar trebui sa-si aminteasca ca in el este templul Fiintei Divine. Cea mai mare creatie a tatalui pamantesc este sa produca in copiii sai materiali ganduri divine si sa cultive propriile sale ganduri spirituale, privindu-i pe ei ca si pe copiii lui divini.
Si fie ca fiecare tata sa-si aduca aminte, atunci cand este tentat sa vorbeasca copilului cu severitate: ”Pentru ca vocea mea este folosita de Tatal Cosmic nu pot sa vorbesc astfel cu copilul meu pentru ca mintea mea este o sticla transparenta prin care lumina Tatalui straluceste asupra copiilor mei – copiii Sai.”
Si cine este copilul tau? Responsabilitatea voastra este nu numai asupra copiilor vostri fizici. Cu totii va vor fi luati de langa voi intr-o zi. Dumnezeu v-a dat aceste relatii umane pentru ca voi sa puteti da indrumare inteleapta si grija protectoare tuturor femeilor si copiilor neajutorati pe care-i intalniti – tot asa precum fiecare femeie ar trebui sa radieze dragostea ei pura materna catre fiecare barbat si copil pe care-l intalneste; sa daruiasca iubirea materna oricand este necesar sa protejeze si ridice acele persoane afara din abisul in care au cazut. Eu vad acest aspect matern in fiecare femeie. Nu este nimic care sa-l egaleze – aceasta compasiune pura neconditionata a femeii fata de barbat.
Daca un barbat ar acorda acest respect fiecarei femei pe care o intalneste, el ar incepe curand sa vada in femeie ceva ce nu a mai vazut inainte. Dar cei care privesc femeia ca pe un obiect al placerii incurajeaza acest rau in ei insisi. Femeii i-a fost dat acest instinct matern ca sa salveze barbatul de capcana raului. Acesta este scopul femeii. Ea nu a fost creata pentru placere.
Stiu un mare sfant care a exemplificat acest lucru. Cativa dintre discipolii lui au vrut sa-l testeze si au trimis la el niste prostituate frumoase sa-l ispiteasca. Dar cand le-a vazut, reactia lui nu a fost nici de manie, nici de placere. El a sarit repede in sus si a strigat: “Mama Divina, Tu ai venit la mine in aceste forme. Ma plec in fata voastra.” Apoi discipolii plini de remuscari s-au plecat in fata lui. Si femeile senzuale s-au plecat inaintea lui si au fost rusinate. Marea lui iubire a indepartat pacatul care le corupsese, si ele s-au transformat.
Barbatul ar trebui sa priveasca femeia ca pe o mama. El pierde atat de mult daca se uita la femeie doar ca la un obiect al pasiunii. Un barbat poate fi un judecator in cea mai inalta instanta, dar in casa lui, pentru sotia lui, el este un copil. Pentru ca Iubirea Divina coplesitoare se manifesta prin mama ca instrument uman, chiar si cei mai mari maestri si-au respectat mamele. Swami Shankara, atunci cand mama sa era pe moarte, a revenit la ea, in pofida juramintelor sale (prin care el renuntase la toate legaturile de familie, in scopul de a servi familia mai mare – omenirea) si a incinerat trupul ei intr-o flacara produsa in mod divin.
Dumnezeu in mama umana
Este la fel de adevarat ca fiecare femeie trebuie sa simta aceeasi dragoste pentru toata lumea, daca ea ar radia iubirea Mamei Divine. A inspira barbatii cu o astfel de manifestare inseamna a oferi cea mai mare binecuvantare pe care o femeie o are.
Cand o femeie este plina de ura si manie ea va vedea in barbat aceleasi calitati. Acesta este motivul pentru care fiecare femeie trebuie sa se fereasca sa fie coplesita de emotii si sa nu intretina emotii gresite. Pentru ca fiecare femeie care este geloasa si plina de ura va pierde aceasta calitate intuitiva care este darul ei special de la Dumnezeu. Mama mea a avut o mare intuitie deoarece ea nu a cunoscut gelozia, ura si mania.
Toate mamele sunt menite sa fie manifestarea neconditionata a iubirii lui Dumnezeu. Dar mamele umane sunt imperfecte. Mama Cosmica este perfecta. Si cand vad orbirea unor mame umane, atunci spun: “Aceasta nu este dragostea atot-cuprinzatoare a Mamei Divine.” Cand o mama isi poate perfectiona iubirea astfel incat sa nu mai fie posesiva si limitata, atunci ea va deveni transmutata in iubirea Mamei Divine.
Si, asa cum am spus mai inainte, este datoria mamei nu numai de a-si iubi copiii, ci de a da acea dragoste materna tuturor. “Dar,” spuneti voi, “nu putem intalni toti oamenii din lume pentru a le oferi aceasta dragoste.” Ei bine, exista o cale mai usoara de a dezvolta iubirea neconditionata. Cand meditati, concentrati-va asupra inimii si spuneti: “Il simt pe Dumnezeu ca pe Mama Divina.” Si atunci cand sunteti constienti de aceasta mare iubire, trimiteti-o mental catre toate creaturile de pe pamant.
In loc sa fiti un obiect al tentatiei, veti deveni atunci un obiect al inspiratiei. Binecuvantez toate mamele si le spun: extindeti catre toate fiintele acea iubire pe care Dumnezeu a pus-o in inima voastra. Trebuie sa fiti foarte mandre de faptul ca Mama Divina a luat forma voastra pentru a da iubirea concreta lumii – nu numai copiilor vostri, ci tuturor copiilor Ei de pe acest pamant. Aceasta ultima parte a declaratiei ar trebui sa va straduiti sa v-o amintiti – ca Iubirea Divina, care trece prin voi, este neconditionata. Aceasta nu este iubirea voastra, ci iubirea Mamei Divine in voi. Mandria voastra nu trebuie sa va limiteze si nici sa va faca posesive. Atunci veti fi cu adevarat binecuvantate si veti spune: “Eu nu sunt mandra doar pentru ca am unul sau doi fii, ci pentru ca am multi fii pe tot pamantul.” Atunci veti deveni una cu Mama Divina.
Acea mama care-i priveste pe toti ca pe copiii ei, nu mai este o mama muritoare. Ea devine Mama Nemuritoare. Asta sunt toti sfintii care sunt femei. Ei isi dau seama brusc: “Aceasta dragoste pe care am simtit-o pentru ceea ce este al meu simt acum pentru toti. Eu stiu ca nu sunt acest corp ci sunt omniprezenta Mama Divina.” Ganditi-va ce puteti face! De la o femeie la Mama Divina! Si de ce nu? Mama Divina v-a facut dupa imaginea Ei si trebuie sa manifestati acea imagine iubindu-i pe toti.
Dwapara Sat Sangha 